Prea dimineaţă

Atât de târziu devenit deja foarte devreme. Mi-era şi lene să mai dorm. Şi gândul nu mă lasă. Sunt răvăşit de câte ştiu şi câte-mi sunt ascunse. Te voi iubi aproape orb, justiţiar sau monstru, tu echilibrul meu discret şi umbra ta cazonă. Bine că pot, frumos că sunt, din raţiuni memorii, cu timpul crud şi trupul copt, cu inima din cioburi. Dar un întreg aproape drept şi sclipitor pe-alocuri.