Timp memorabil

Se clatină iarna deşi e încă devreme. Sunt vieţile puse în faţa ispitei primăvăratice-aproape. Mi-e inima plină de tot ce îmi place. Iar visul frumos de până mai ieri, e astăzi aievea. Auguri tristeţe, supărare, reproşuri. Adio păcat al dorinţelor grele. Fii bine venită fericire în mine, sunt eu, vinovatul care te-a pângărit în lipsă. Am greşit când credeam că nu am nevoie de nimic altceva din ce nu pot face. În prezent se oferă către mine o astfel de viaţă, trăiesc din nimicuri şi sper că se face un fel de dreptate, adică sunt lucruri făcute de alţii şi sinele profită în mine fără efort, fără credit, fără a face, aşa cum spuneam, mai nimic, doar mă bucur!