Clipa frivolă a propriei singurătăţi, golită interior de sentimentul mucalit al reproşului în sine, se transformă, la modul academic, în picăturile sacadate ale tocurilor ei pe treptele flămânde de dorul de acasă, împreună. Rănit, la modul organic, devastat în sine de un orgoliu cu grad subliminar de toleranţă, minutul aşteptării coboară în suflet ca o traducere ieftină a noţiunii de necesitate. E ca şi cum într-o luptă fără speranţă, credinţa suprimă durerea înfrângerii.
miercuri, 10 septembrie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu