De oriunde se întrevede o picătură de timp, mă aduce aici. Este ca o pornire a trăsăturii de caracter prin care reuşesc fantastic de bine să nu mă mint pe mine. Sau, pur şi, de această unică dată, perfect de simplu, eliberare. Sentimentul vinovat prin care pot face ca lucrurile să stea aşa cum îmi convine mie dar, mai ales, fără a deranja pe cineva prin asta. Pentru că iubesc şi scriu, trăiesc şi strig, vreau şi ating, visez ca un nebun şi efectiv mă bucur ca un copil. De fapt, vârsta mea este aceea a scrisului meu.
marți, 24 februarie 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu