În zori se rătăcise parcă nişte soare, pe urmele de lapte ale ceţii. Acum e viu, strălucitor şi dulce dar încă n-am suficient curaj ca să mă bucur. Ştiu bine, mai e doar puţin şi calendarul schimbă anotimpul. Nu îmi mai e la fel de dor de soare cum îmi era în toamnă poate, sau luna trecută. Aceasta şi pentru că ştiu că şi mai puţin îmi va fi dor, săptămâna viitoare. Un fel alambicat de-a spune că ziua e din ce în ce mai mare!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu