Al timpului templu de iubire, alunecă dens către tine. Şi te voi învăţa să păşeşti în vârfuri, doar pe covoarele vechi, curate şi groase. Pentru că vei fi prima femeie din templul acesta. Deşi nu îţi pot eu promite că vei rămâne singura, în viaţa mea tu vei fi. Ca un îndemn, ca un destin, ca o vibraţie unică, în mijlocul pasiunii dulci. Mâine voi încerca, în măsura demnă a dependenţei la mine, să îţi promit altceva!
duminică, 15 februarie 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu