luni, 12 aprilie 2010

În viaţă ca-n sport

Mi-aduc aminte, şi este mare lucru doar dacă ţinem cont de ora târzie, pe lângă celelalte motive de a uita, cum nimic nu ar fi trebuit să fie impediment în calea unui vis palpabil, măcar la un moment dat. Dar, deşi drastic avertizat în timp util, am refuzat să iau în calcul cea mai mică marjă de eroare în considerentul că o persoană, acum una oarecare şi mai puţin decât atât, poate să ignore propriul sistem de valori pentru că o aranjează un interes imediat, strict material. Cum spuneam, am fost în cunoştinţă de cauză. Nişte ţărani, vorba bancului!
Starea de fapt acum mă ţine prins, fără premeditare, în expectativa preşedintelui de ligă. Nu-i vorbă, am şi eu preferinţele mele, dar, poate nici curaj destul nu am să recunosc, nu depinde prea mult de mine.
Să mă ierte prietenul meu, îşi va recunoaşte expresiile aici de la începutul, la sfârşitul postării. Aceasta poate însemna cel puţin două lucruri: ţin cont de observaţii şi poate fi expus eter-(nităţii/lui).
Noapte frumoasă!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhivă blog

Despre mine

Fotografia mea
adevăr, transparenţă, virtute