Însemnul dreptăţii

Un suflet poate răvăşit. O inimă rănită. Un gând vulnerabil. Şi puţină anticipaţie, sau experienţa nefericirii. Obosită, credinţa pâlpâind spre renunţare. A cui e vina oare, de ficare dată!? Stupid nonsens, lascivă întrebare!

Acum sunt eu cu mine şi-mi amintesc de gândul că Dumnezeu e mare şi mă iubeşte! Mereu a fost aşa dar n-am ştiut mereu.

Visare! Scriind către tine, de teamă parcă mă-ntorceam. Apoi m-am abătut cu exact acelaşi scris. Asta e istorie şi a durat vreo şapte ani să se creeze. Inventam! Râdeam. Exaltam. Noiembrie?

Am fost copil şi am uitat o vreme.

Eu chiar sunt fericit din atât de puţin!