Sunt puţin peste 24 de ore de când am văzut de aproape cum doare să cazi din libertate. Dar trebuie să te bucuri şi poţi fi domn când lumina îţi este deasupra de la soare şi te apără de rău şi ispită. Şi să nu te bucuri de răul aproapelui pentru că poate nu ai tu căderea să judeci cât de mare este răul acesta.
Adevărat, a aruncat verigheta, s-a lepădat în repetate rânduri de semnul sacralităţii, cu el eu o înzestrasem, naiv şi destul de prost la acest capitol. M-a scuipat, m-a lovit înainte şi după dar stoicismul meu de a suporta a enervat-o la culme pe doamna. Altfel, probabil niciodată nu va recunoaşte că datorii de 90.000RON pe care le avea când am cunoscut-o, le-a plătit cu banii de la mine, după vânzarea garsonierei din Bucureşti, care trebuia să fie a puştoaicei mele, Nichi.
Minciuni, că vrea şi va veni în Bucureşti, că îmi face un copil. Termen să rezolv de câteva luni, respectat în câteva săptămâni. Pentru unii surpriză, pentru mine nu chiar, ajunge să promită şi renunţă subit. Subit pe naiba, PREMEDITARE. De mai multe ori. A ucis copilul nenăscut şi a avut şi pentru asta justificare. Mă doare iar aşa cum m-a mai durut, cum încă nu uitasem cât doare.
Vreau libertate pentru că merit. Nu am mai vrut dar am avut şi nu am ştiut a preţui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu