Aud pe şine grele, tramvaiele cum trec. E limita la care s-a cam oprit huzurul. Aştept să nască zorii o nouă zi din stradă. Aştept să treacă timpul să mă întorc tot singur, acasă unde poate voi şi dormi o vreme. Mi-e cald şi-acum e bine dar sunt presat de oră. Am inventat motorul şi când nu se opreşte, dau vina pe momente din viaţa ca o cârpă când defineşte omul.
Bună dimineaţa!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu