Produc un ultim argument al crizelor transcedentale. Ascult cu patos timpul cert în prea bătrâna senectute a unei vechi cronologii despre credinţă şi virtute. Şi nimănui n-ajută drept să punem degetul pe rană dar este încă mai corect decât să nu o bagi în seamă. Mă încălzesc la focul mic al ultimelor ei cuvinte. Şi vreau să cred că merit eu şi nu doar că mă minte!
joi, 15 martie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu