Sunt îndrăgostit. E o stare de bine. Puţini însă, dacă totuşi mai sunt între ei, cei care să mă creadă. Nu o arăt, doar o simt. Nu se vede, nu pentru că nu vreau ci pentru că lupt pentru asta. Şi câştig. Conflictul, deşi superficial, în mine, are amprentă la exterior. Rezultatul, strict favorabil, este mult adânc şi nu explicit. De aceea par oamenii ceea ce nu sunt. Întotdeauna, cred, mi-a plăcut ideea că se găseşte ceva frumos şi bun în fiecare. O şansă acordată, un credit semnat în alb de, poate însuşi Dumnezeu. Semnul incestuos al virtuţii peste orice pornire, fie ea sau nu, carnală. Genetică, succesiune sau educaţie, păcatul acesta se propagă peste generaţii, de la trecut către perspectivă. Martor în sine. Condiţie goală de conţinut. Sămânţă de isterie generală. M-am istovit cu viermii suspiciunii surde şi i-am cocoloşit în suflet ca un chin prin care, sper, mă izbăvesc de bucuria fără margini a visului cu tine!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu