Suprim tacit un interval de prevalenţă a ultimelor reguli impuse de sistem. Mi-e dor. Şi nu contează asta. Mi-e teamă că ar putea să nici nu îmi mai fie. Sunt orb la speculaţiile care mă-nconjoară. Doar ştiu că trebuie să fiu şi mâine voi cristaliza voinţa mea în şi mai multă forţă. Iubesc!
miercuri, 17 iulie 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu