Suflet fără grabă

Vroiam să ştii, tu n-ai de unde crede! Vroiam să vezi, nu toată lumea vede. Am aşteptat să pot şi pare tot degeaba. Eram convins că vreau dar n-am luat în calcul că dacă tu nu vrei, chiar nu te poit convinge. Curând vom împlini o vârstă de când nu ne mai ştim. Aproape tot în faşă e despărţirea noastră şi n-o putem ucide fiindcă suntem paterni. Dar ştii ce cred? Oh, sigur n-ai de unde, când tu ştiai din astea, eu nu am fost atent iar când întreb retoric, ţie de mult nu-ţi pasă. Va veni un timp, o soartă, o nevoie şi, va dezintegra clipa pierdută a greşelilor noastre. Atunci vom putea fi din nou împreună!