Dor de dragoste

Mi-e imposibil să te dau uitării. Eşti, fără să pot găsi termen de comparaţie, perfectă. Şi mă ştiu vinovat. O singură clipă amărâtă ar fi trebuit să gândesc şi, pur şi simplu nu am fost în stare. Nu am nici măcr tupeul să te vreau înapoi. Poate şi pentru că nu am găsit argumentul greşelii de a te fi izgonit prima dată. Dar e mai mult de atât: aştept cu o chinuitoare răbdare, să fii tu singură, convinsă că te merit. Iar în dreptul meu, mă doare efectiv să recunosc, dar trebuie, spre-a-ţi fi ce vrei să ţi  se fie, să îţi devin un altul. De unde până mai ieri, eu nu îmi reproşam nimic din trecut, iată-mă acum dorind să anulez timpul pierdut fără tine.Pentru că atât de mult te iubesc, încât mă simt în stare să mă pedepsesc prin nemurire, ca să am vreme de tine sau de tot dorul de clipa anterioară culpei prin care am putut să te las să pleci!