Nimic nu sminteşte mai mult, mintea omului, decât nemurirea. Dar este de neiertat să vorbeşti despre asta, fără ca măcar să crezi în ceea ce dăinuie dincolo de trup, de fiinţă, de vreme. Iubirea, pur şi simplu există. Ne agăţăm de ea sau o hulim. Ne trebuie sau ne doare. Este sacră sau reflexă. O simţim în inimă, o învăţăm pederost sau, când nu mai putem a o merita, ne-o amintim din răsputeri. Este religie, haiducie sau nesaţi. Ne copleşeşte, pătimim, păcătuim, jurăm, ne rugăm şi credem şi, toate acestea dintr-o dată, pentru fiecare clipă de dragoste adevărată!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu