Treci peste toate şi vino la mine!

Noaptea e magică, pentru că mă atinge gândul de tine! Aerul cerne cumva în imaginaţie, ideea de vară. Să asculţi poezia tăcerii dintre noi, pe ritmul viorii din mine. Aşa mi-ar plăcea să cred că răsare dorul. Fii copilul cu minte din istoria povestită de zâne, la naştere, fiecărei fetiţe ca tine. Numeşti ursitoare, poate, aceste fiinţe. La tine au zăbovit mai mult, pentru că eşti sortită să fii de-a lor. Nu mă poţi dezamăgi, Zâna mea bună! Dar eşti atât de liberă să alegi, încât, de multe ori, mă doare. Aici ai şi tu dreptate, suferinţa fără tine e mai mică dacă ştiu mai puţin despre cea care eşti, despre ceea ce faci! Dar te iubesc mai mult, pentru că mi te imaginez aşa cum îmi convine, totuşi, din amintirea clipelor împreună!