Liniştea ta mă face fericit. Somnul tău îmi dă poftă de iubire. Eşti aşteptarea vieţii mele. Plâng în pumni când taci. Dar vreau să te binedispună visul acesta de iarnă, parcă inertă. Sunt gol când nu te simt. Nimic din timpul surd nu mă mai poate ajuta. Vreau totuşi, doar să dureze acest prezent. Eşti un dar, o speranţă care s-a împlinit. Sau, nici n-am avut curajul de-a spera atât. Inima mea nu e mult pentru tine, dar este ceva în spiritul ei, care nu se mai poate dezafilia ţie. Iubire!
marți, 10 decembrie 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu