Setările iernilor mele

Atât de mult alb şi durere! Vreau doar să mai pot să ştiu încă o dată şi să nu mai simt că sângele-n rană e rece. Aşa ar fi poate mai uşor şi mai repede mi-ar trece. Te urmăresc în gândul meu pe tine, cu fiecare clipă care plânge. Mă simt aproape vinovat că te iubesc cu milă şi cu jale. Tu eşti, ai fost, de dincolo de oricare risipă, tot ce sunt eu şi tot ce nu voi reuşi vreodată să mai fiu. Tu ai făcut din mine un chip de lut ce se închină ţie. Sunt un păgân! Mă iartă iar şi iar şi eu voi încerca, de fiecare dată, să nu-ţi mai greşesc!