Isteria imaginii

Nihilism. Vânăt de frig sau de ciudă, instinctul se speteşte pe un culoar anost de adaptare. Ca o simplă constatare sau ca un vârtej pe creştetul amintirii, interpretarea fizionomiei fixează reperul clandestin al vieţii paralele. Pentru că nu am întâlnit nici o descriere, nici chiar în cărţile de istorie, cu perspectiva, măcar precară, a valorii antitetice la mândrie. Acelaşi simbol de magnetism, nu credeam că poate avea două culori. Dar acum ştiu că am ratat ceea ce am trăit, din comoditatea de a scrie la un moment prescris înainte de a se produce. Iar dacă mi-ar fi fost dat să mă nasc sau să devin vampir, încă şi peste două mii de ani aş fi supt timpul tuturor amintirilor de până la clipa de atunci, pierdută oarecum în contextul tomnatic sau de vară târzie, al firii mele tuberculinice. Dar abia prezentul mă surprinde pregătit, între toate coordonatele date.