Pastel în proză

Verde ca o amintire. Stingher, suportul vopsit al unui leagăn, în curte. Şi fereastra transpare mohorâtă. Acoperişuri cernite cu un alb aproape gri. Dar pământul a încremenit sub gheaţă. Din cer încă picură de ieri cristale reci şi incolore. Ca o condamnare pentru mers, ca pedeapsă pentru drum. Noroc de florile-n ghivece, deja retrase în casă pentru iernat. Miros de fag uscat şi scrâşnet scânteietor de brad la gura şemineului, într-o mansardă primitoare. La munte e pur şi simplu pitoresc şi când vremea nu ajută la asta deloc. După ce am condus câteva ore printr-o noapte cu ceaţă şi lapoviţă, la o temperatură negativă, pe un carosabil de sticlă, priveliştea de acum nu poate decât să mă încânte.