Nu mă aşteptam să nu fie aici. Sau poate prea mult am dorit aceasta şi pur şi nu tocmai simplu, constat acum că nu mertiă. Apoi va spune că nu eu. Că cine ştie ce, de fată. Cert este că de la prost început a minţit, m-am săturat şi eu de cuvânt, dar ea nu a vrut să plece. Apoi ideea că dacă plătesc îi rezolv toate problemele a fost o altă sfruntată minciună. Nu regret nimic. Am mai învăţat o dată, cum se evaluează oamenii în bani: o medie aproximativă de trei sute pe zi. Atât să-mi fie toată risipa, dar decât o viaţă stingheră într-o gură şi-o ispită, mai bine în fiecare zi alintul altei dimineţi, până voi atinge roua, până voi clăti destinul somtuoasei mele karme, iar iubirea să se cheme... şi să vină singură la mine!
miercuri, 7 aprilie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
cand ai 18 nr pe apelare rapida e greu sa iti dai seama ce e iubire si ce e dorinta.
RăspundețiȘtergeremomentan esti la grupa a 2-a(grădi')...cum spunea o mare doamna in viata: "isi retraieste copilaria" alaturi de bubulina aia mica si rosie, pe care debia astept sa o vad sa-ii daruiesc un nou mini Pegas tot rosu ca ea.
Haha scrii adevar dar oare o sa faci ce e bine de facut?
Întâmplător chiar sunt născut în 18. Totul e dorinţă. Nimic atât de serios spre a fi interzis în grădiniţă. Şi mai presus de toate, eu nu mai am de gând să fac nimic...să vină singură la mine.
RăspundețiȘtergere