Pâinea neagră a dreptăţii

Din valea plângerii coborât la tine, fiinţă cu suflet şi înger cu trup, din cerul de astre şi vise, mă-ntorc şi, te rog, cerşesc de la tine-ndurare! Tu ştii că nimeni nu-i perfect, eu ştiu că totul e poveste dar se repetă fără veste şi mă mai doare să încerc să cred că pot să uit, să trec, la fel de drept, la fel de brav, din mine, din tot ce mai pot să fiu, să ştiu, s-aştept, să-nţeleg!