Răsfăţ de vise

Se făcea că eram ... chiar eu. Aşa cum mă ştiu! Pe o iarnă bogată. Şi nu singur. Cafeaua acestei frumoase dimineţi şi ultima ţigară din pachet m-au prins c-un zâmbet tâmp de încântare. Abia acum dacă-mi aduc aminte că mă trezise strigătul meu sfâşiat de durere în gamba ce stătea să explodeze parcă. Cântam de mi-am trezit vecinii şi n-am nici voce, nici nu ştiu să cânt dar îmi plăcea să mă aud jubilând de iubire. Apoi veniră şi veştile de-acasă şi ele rele, aproape ca de obicei. Şi-am început să îmi aduc aminte până şi cât de pionier fruntaş eram. Am mers în tabără de lucru doar cei mai buni, câteva zeci din toată ţara, cu funcţii la acest nivel. Nici nu ştiau de ce dar şi străinii ne invidiau câte puţin. Nu, sigur mi-a sărit o doagă!