DEDICAŢIE

Şi dacă niciodată nu aş fi reuşit până acum să o fac, ar fi totuşi nedrept să pretind că nu ştiu dintotdeauna că scrisul acesta ar fi trebuit să ajungă neapărat la tine. Pentru că mi-e tare dor. Ca un copil pitit de frica răspunderii, ca un adult îngrozit de adevăr, ca un surd plictisit de sporovăiala celor din jur, ca un peşte prea mic spre a face semne din coadă că mă deranjează cumplit ţipătul tău lăuntric şi ca o persoană normală, ignorând statul la coadă, mă gândesc la cea care eşti, cu multă iubire! Abia apoi dacă mai reuşesc să îmi aduc aminte, cât de mult contează să răspunzi.