Seara îndestulării

Dimineaţă vedeam din terasă, copacii acoperiţi de-o promoroacă albă şi groasă. Acum s-a aşternut o linişte frumoasă. Ca în poeme. Şi mi-e drag, atât de mult şi-atât de tare, lângă ea. Nici unul din noi nu pare să mai aibă ceva de adăugat la această stare. E totul, aici, aşa, în fiecare clipă. Fericirea ca o îndestulare dată să se întâmple, sa fie, trăită.