Sufletul poveştii

S-au apropiat de mine astrele. Pentru că eu nu am prea avut timp să privesc şi către ele. Din plinul de suflet al vieţii acesteia, ascult perspectiva unui status postîmplinire. Mă schimonosesc parcă într-o oglindă de amintiri ale profundei lupte de justificare. Am pierdut vremea în cazuistica argumentării. Deşi am fost pe val şi mai înainte, sensul nu a fost nici către ţărm, dar, din păcate, nici către larg. Doar premise ale unui adânc devastator. Şi nu se ştie dacă cineva ar fi putut să imagineze măcar, o astfel de dorinţă. Acum pare să fi devenit matematică.