Pastel

De sub stratul gros de ceaţă, mijind ochii ca de gheaţă, de sub chiciura beteagă, răzvrătind o zi întreagă, din lumină şi din iarnă, se croieşte către tine, dragostea fără cuvinte. Şi mi-e dor să opresc timpul, vreau nespus a crede clipa, când visez la anotimpul care nu va pierde mersul, nu va risipi din sensul binelui de-a fi tot bine şi-al iubirii de iubire!