Să curgă fumul de grătare, din nări, din haine şi din aer. Abia atunci mă voi gândi la treburile serioase care stau să fie rezolvate în acest an. Chiar dacă nu îmi e egal să privesc soarele îngheţat prin fereastra balconului, pe iubită chicotind spre miezul zilei, cu somnul din ea şi din mine, sau să dansez, până la urmă, pe orice tip de ring, recunosc despre toate acestea că îmi sunt între cele mai dragi lucruri care îmi vin în minte. Şi valul se înalţă promiţător la început de an, măcar şi pentru că are pornirea potrivită a fiecărei clipe de fericire.
vineri, 2 ianuarie 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Arhivă blog
-
▼
2015
(71)
- ► septembrie (7)
-
►
2014
(29)
- ► septembrie (5)
-
►
2013
(38)
- ► septembrie (1)
-
►
2012
(67)
- ► septembrie (5)
-
►
2011
(54)
- ► septembrie (3)
-
►
2009
(23)
- ► septembrie (1)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu