Şi nu îmi este nici urât, nici imposibil nu îmi este acest gând. Mă tem s-o spun dar cred că de mult şi, asta în condiţiile în care ar fi fost vreodată, un atât de mult, de confortabil bine, nu am mai avut. Nici măcar nu este cauza prin care îmi reproşam până acum o etichetă de superficialitate. Ah, sigur, la un moment dat am căutat şi eu în oameni, modele. Dar de ceva vreme, deja doar le observ, le apreciez, în parte le urmez exemplul, vin ele către mine. Sunt visătorul propriilor fapte şi este aici o doză imensă de suficienţă, pentru care chiar mă consider vinovat, dar îmi permit această vină! Starea de beatiutudine, creeată până mai ieri de eveniomente mai mult sau mai puţin personalizate, aproape că mi-a rămas străină.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu