LAZĂR

Mi-e dor de tine! Şi îmi lipseşte ...aproape că nu ştiu dacă mai mult atitudinea mea de tată sau a ta de fiu. Este prima dată, cred, când scriu uşor, cu gândul la tot ce ne-a fost dat. Nu ai fost decât în parte răzbunat dar, pentru că nu ţi-ai fi dorit asta, consider că îmi va fi bine. Şi nu sunt doar vorbe la întâmplare, nici conjugările nu sunt doar de formă. Am găsit şi am distribuit din credinţă, nu de mult, o expresie care m-a uns pe suflet, conform căreia, fiecare avem în cer pe cineva care veghează. Dar deja mi-am bruscat limitele şi ...sunt uşor atins de guturai iar ochii mi s-au umezit ca după un strănut! Acum şi în mai, sunt zile care mă leagă de tine peste timp, peste tot ce se întâmplă în viaţă!