Minte pentru fapte sau creier util

Sună riguros de prozaic. Până găsesc altceva. Mi-e toamnă aglomeraţia din gând. Şi parcă sarcasm îmi e devenită propria perspectivă. Sunt mut în faţa autenticului eu. Dar nu sunt sigur că mi-e dat spre bine şi nu doar spre mai greu, sinodul ideilor astăzi. Te venerez într-o absenţă vulgară, linişte a unui interior colorat şi ud. De nici nu mai ştiu dacă este lacrimă sau sudoare. Aştept totuşi cuminte o limbă de moarte a fiecărei clipe, numită prin convenţie, prezent. Indiferenţa nu mai doare, parcă, atunci când atitudinea impusă se contrează, poate chiar samavolnic, în mrejele secvenţei goală de argumente, cu reacţia, măcar aparent inerentă, a realităţii date.