Aproape frig. Un mediu gri-lăptos ca o surpriză. Şi unde trebuia să fiu nu sunt. Iar unde sunt e linişte şi bine. Nici gândul parcă nu ar vrea pe-o aşa vreme să străbată parcul. Cobor să îmi aduc ţigări şi poate iau o cola. Îmi strigă iubita că vrea ciocolată, adevărul e că şi eu cam vreau. Prietenii ori nu s-au prea trezit încă ori sunt plecaţi în viaţă, care mai de care. Cert e că nu răspunde nimeni la telefon dar asta se cam traduce şi prin aceea că eu am fost indiferent în ultimul timp faţă de lume fiindcă s-au adunat şi pe capul meu destule. De fapt nu am nevoie nici să mă justific şi nici să mă gândesc la ce se întâmplă cu restul, cum spuneam sunt deja ale mele mai multe decât de unul singur aş fi putut să vreau.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu