Sunt nopţile mele

Cad şoapte peste gene grele de plâns. Nici vântul nu îmi mai respiră pedinainte. De milă  poate. Dar nu mai contează. Aproape ştiu că nu merită. Nici amintire nu ar fi dacă aş putea să nu mă repet. Păcat de risipă şi chiar aş fi vrut să fac să fie bine. M-a împiedicat iubirea mea mare şi mai ales faptul că mi-a păsat!