Cristale de rouă pe burice de deget, doar gândul că eşti. Mintea scurmă crisparea anotimpului. E încă vara în care am fost cu tine. Într-un prea degeaba an. Să mă ascund şi apoi să nu mai fac nimic. Dar te-am privit aici şi am pierdut instantaneu traseul. Sunt dator că am ştiut, am avut privilegiul să mă îndrăgostesc de tine! Este ceea ce nu voi putea achita niciodată!
joi, 16 august 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu