duminică, 21 decembrie 2014

Rupt gol şi pribeag

Plouă cu stropi mari şi îngheţaţi dintr-o răbdare minunată. Mi-e ciudă cum nu cred că mi-a mai fost vreodată. Pentru că ştiu acum că nimic dintr-o realitate viitoare dată, nu ar putea să mă împiedice să mă bucur până în măduva oaselor, de tot răul, săvârşit ca o încununare cu spini a tot ce m-ai făcut să îmi doresc! Ca tine, blestemată, doar ciuma, în toată vârsta omenirii, a mai fost. Lepra se ruşinează lângă tine. Zodia ta este, nu doar ca o întâmplare, a cancerului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhivă blog

Despre mine

Fotografia mea
adevăr, transparenţă, virtute