Bestia renaşterii în vis

Un înger leneş ca un bebeluş de pluş, îmi dă târcoale într-un vis de iarnă. Doar că nu prea ninge încă. Deşi oraşul e gătit de sărbătoare. Noaptea se îmbată cu lumini. Şi patinoarul funcţioanează în parc. Idee dă bine dar aspectul... se văd resturi de pământ săpat pe margine, ca la o groapă acoperită de celofane. Sau poate sunt eu prea cârcotaş. Când totul se vrea oarecum orânduit, disciplina amprentează programul cu nebulozitatea unui capriciu nici alb, nici vânăt, nici ud. O lapoviţă parcă uşor chinuită de revelaţia că ar putea fi nea. Se tot pendulează în aer o variantă intermediară între fulgi şi stropi. Pământul doar se încarcă de apă, nimic nu se aşterne şi, dacă suntem optimişti, putem spera că nu o să se materializeze peste drumuri, gheaţa.