Aventura liniştirii

Prin zarva de frunze parcă poftind a deveni ruginite, se întinde la soare, ca un val târziu al timpuriei toamne, rândul crestat ce urmează în taină, a fi prădat la modul productiv, de poama lui cu zeamă bună, dulce, îmbălsămătoare. Asta era ieri dimineaţă. Oricât am prezis ploi şi furtună, vara şi-a prelungit adevărate tentacule acaparatoare. Iar acum mă dor şi capetele firelor de păr, dintr-o încordare musculară probabil revoltată pe lipsa de antrenament. Bătut la milimetru dacă aş fi fost, aceeaşi stare aş fi descris. Mi-s mâinile umflate ca de cortizon. Dar, una peste alta, a fost atât de frumos, parcă mai frumos decât anul trecut. Aşa că restul va trece după un masaj bun şi un duş fierbinte, în ordine inversă!