vineri, 11 septembrie 2015

JURNAL

S-au strâns prea multe zile parcă, spre-a mai putea să sper că poate fi şi simplu şi coerent şi, oarecum într-un acord de simbioză clară. voi încerca măcar, să cred că timpul petrecut departe de tine, rând de gând, ori gând de rând, ar fi putut să limpezească, să aşeze, aşa ca un vis cantonat memoriei, idei ale perspectivei principiului de-a fi! Mi-e încă sete de muzică iar versul trupului ei încă îmi hrăneşte aşteptările. Până voi reuşi a încheia de recitat poemul despre o nălucă podoabă, oglindind privirea în nemărginirea de senin, nădăjduiesc să-mi crească aripi, spre-a mă putea ridica peste lipsa de curaj, apo să îmi găsesc dintr-un adânc mocnit, cuvintele-nspumate în buza mării reci, ca tot ce se percepe fierbinte, să pară biete silabe şi scurte şi seci. Atunci plimbarea gâtului în valuri va duce limba mea de sare din pasul întrerupt al plajei caste, în creierul nisipului strident al tuturor clepsidrelor celeste.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhivă blog

Despre mine

Fotografia mea
adevăr, transparenţă, virtute