Niciodată autocritică

Sunt răvăşit în pârgul dorinţei. Pentru că am prea ştiut la fel ca şi acum, ce vreau. Şi nu mi-e greu să urmăresc aceasta. Doar pur şi simplu chiar din păcate, mi-a devenit la îndemână să ignor. Nu sunt eu o persoană nihilistă, cred. Totuşi mă sperie puţin istoria naturală a evenimentelor din viaţa mea. Adică, percep mai difuz decât realitatea în sine, scopul pentru care sunt date să se întâmple atât de multe. Şi, da, ştiu, sensul în esenţă se poate traduce idiopatic prin ÎNCERCĂRI!