Sunt, poate prea uşor, de cotropit de nostalgie. Glasul chiar îmi părea cald doar pentru că ştiam că tu l-ai auzit cel mai mult şi mai ales, încă de la început! Invidios, în sensul bun, dar sincer oricum! Nu suntem încă destul de ataşaţi de viaţă sau, pur şi simplu nu suficient de încercaţi, Slavă Domnului, dacă totuşi nu putem cântări la modul real tot ce înseamnă sau ceea ce avem! Sunt nedrept acum dar ştiu durerea de părinte şi, din păcate, nu voi putea ignora asta! La mulţi ani cu multă stimă, chiar dacă nu ştiu încă decât că sunt îndrăgostit de rod! Felicitări, sănătate şi fericire alături de cei dragi, bucurie pentru împliniri cât mai multe prin sine şi prin propriul viitor!
miercuri, 8 februarie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu