Suflet îndrăgostit către înger departe

Se apropie ţărmul de val. Şi limba aprinsă a furtunii scuipă deja în zadar. Au inventat câteva stoluri de pescăruşi undeva pe aproape. Mirosul surd de stâncă verde îşi încordează muşchii către larg. Acum, nopţile se prăvălesc bete în spuma rece a necuprinsului învolburat şi ud. Doar astrele semeţe mai lasă câte puţin să se ghicească sub ele luciul de apă, pentru că altfel, sau atunci când e nor, ai putea crede iubire, că vorbesc între ele istorii! Povestea ta, povestea mea, povestea iernii acesteia; povestea noastră pare că ar vrea să fi început aici!