Trebuie să ştii...

Poate e un dar. Sunt nelămurit numai dacă e unul necesar. Şi dacă totuşi este, sunt, pur şi simplu, curios dacă îmi foloseşte, cum pot şti eu cum se foloseşte. Primul argument se cramponează de scrisul acesta în sine. Presimt că nu îl vei vedea în următoarele 72 de ore. Asta ca să fiu optimist. Iar o reacţie, mă consider norocos dacă vei avea vreodată. În acelaşi context, dacă tu, în toată splendoarea firii tale, ai catadicsi să îmi împărtăşeşti setea de adevăr, replica mea ar fi aproape mucalită -ŢI-AM SPUS EU!? Dar nu te necăji pentru atât, cu atât mai mult cu cât eu însumi, într-o atare situaţie sunt încă bine cum nu ştiu dacă cineva ar reuşi să fie! Te iubesc Prinţesă! Vreau să ştii că mi s-a părut efectiv ... simpatică verificarea ta dacă sunt acasă! Pentru că tu chiar nu erai dar ... asta ştiam înainte să o spui!