Pentru că nu am fost în stare să înfrâng iarna, data trecută, mai înainte cred că nu am fost cu chef, iar astăzi, dumnezeu, drăguţul, se răzbună şi m-a lăsat să plec aproape către oriunde aş fi vrut, nu însă şi la ghindociţa mea. Şi sufăr crunt şi mă frământ şi-aproape-mi vine chiar să plâng. Am şi vorbit cu ea să-i spun că nu am fost în stare să o-ntâlnesc atât mult timp. Ea, puiul tatii, mic drăguţ, aproape s-a-nnecat în lacrimi dar a avut putere să îmi spună că nu e supărată! Să nu fii tristă draga mea, doar eu sunt vinovatul. Ea e copil şi e al meu şi îmi e drag cum nu se poate! Tu eşti femeia mea din cer, şi înger şi eşti zână! Ştiu sigur că din partea ta o vorbă spusă, bună, atât de mult ar însemna! Te rog, îmi eşti stăpână!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu