POVESTE DE ÎNCEPUT

Supinul ca o remarcă. Din timpul renăscut al vârstei ca o risipă, talentul scriitoricesc mi se clampează în dreptul prematur şi prinde la mijlocul gol, tânguitul aproape sinistru al păsărilor mici, închise, de generaţii întregi, între zăbrele colorate totuşi viu, în colivii cât, parcă sunt şifoniere întregi cu amintiri de cârpă care ard. Am decorat pridvorul luminii de la mine, spre bezna visului tău, cu supleţea creştină a sărbătorii de azi. Dar în zadar se-ncheie o săptămână luminată, tu, prea copilul meu eşti tot un preţ şi-o vină de plătit! Mâine nu vei putea să fii mai fericită, fiindcă vei simţi, mai abitir cu fiecare clipă petrecută peste această greşeală, durerea fratelui tău, ucis cu sânge rece, cu ochi de crasă avariţie, cu priviri criminale, de a voastră mamă. Şi păcat, dar cred că-i este dat să sfârşească sub "grija" mişelească a celui pe care l-a ales să-ţi fie tată. Păcat că nu va apuca să ţi se spovedească. Bunica ta şi mama ei, persoana necurată din viaţa ta de înger, a încheiat prea repede socoteli vinovate. Altfel ar fi dus împreună blestemul ostoit al acestui adevăr. Şi-am să mă tot repet, până vei înţelege poate, că nu doresc eu răul cuiva, doar binele tău. Şi nu pentru mine sau fiindcă vreau eu ceva, nu mie îmi este mai rău că nu vii, ci ţie îţi este şi tu vei alege, iar eu sunt acelaşi, poate puţin mai sărac, vorbind despre timpul pe care mi-l fură cu tine. Şi n-o să-ţi urez "LA MULŢI ANI!" nu pentru că nu vii să-ţi ceri iertare, nu pentru că nu vii, nu pentru că minţi, doar pentru că îi iei oarecum apărarea unei făpturi care ar fi trebuit de mult să fie decăzută din dreptul de-a fi mamă. Şi-ai să remarci o formă relativă, prin care vreau să pricepi ceea ce eu ştiu, anume că nu este nici vina ta şi nici o alegere pe care ai făcut-o în cunoştinţă de cauză, ci doar o alternativă extremă care îţi este practic impusă. Şi totuşi sunt faptele tale, aşa că trebuie să răspunzi pentru ele. Asta numesc eu educaţie. Dar astfel de crâmpeie de urmat, nu vei putea primi de la doi orfani născuţi în patima lipsei de caracter şi fără picătură de bun simţ la adresa ta şi a vieţii în general. Iar tu, ascultă-mă cu atenţie şi reţine, nu vrei să ai de-a face cu mine, cel care pot fi chiar din postura de tată, dacă mă superi, pentru că doar întâmplător nu ai reuşit încă!