ŞTAFETA LA SUTA DE METRI

Ibricul plin şi negru, greu şi fierbinte, al tuturor iluziilor mele din zori, îmi seacă somnul leneş, înainte chiar de prima înghiţitură. Cotidianul acestui concediu, se agaţă aproape nevolnic de acelaşi debut în fir de fum şi miros de aer... Din timpul revitalizat al loviturilor sorţii, am învăţat pederost să înghit în sec de pofta răzbunării. Iubita mea, mi-e dor de tot ce n-am făcut pentru tine şi, ar fi trebuit. Dar, te rog să nu te obişnuieşti cu mine, pentru că încă mai am a-ţi arăta din cel care sunt. Doamne ajută să fim sănătoşi pentru că e atât de bine şi frumos alături de tine. Mai alerg la vârsta asta, dintr-o inerţie a voinţei, în parte şi după cai verzi pe pereţi. Tu însă, maă înţelege şi mă iartă, că vreau, de când mă ştiu, mereu câte ceva. Mi s-a reproşat, de-a dreptul făţarnic, în această deja seară, că nu mai sunt în stare să îmi fac un copil. Nu mă deranjează. Dar seamănă a neputinţă din partea celui care face această obsevaţie, pentru că eu, de bine de rău, am făcut doi. Adevărat că primul născut a fost ucis de mama lui. Dar celălalt, spune-se, se teme mai rău de mine decât de orice, doar pentru că aşa a fost învăţat. Nici asta nu e o pierdere a mea. Sunt mai puternic decât încercărie astea. Şi iar mi-e sete şi mi-e greu să accept, dar voi coborî la nivelul acela, când toate se vor fi rezolvat. Până atunci, mai toc mărunt nişte nervi orfani de mamă, pentru că râde mai bine cine râde mai la urmă. Şi promit eu că nu e departe deznodământul acestei istorii. Aproape mă revanşez deja, dar curând îmi vor implora îndurarea şi îi voi lăsa atunci pe mâna fetii! Nu sunt de acord că sunt doar vise, poate dorinţe, însă eu am soluţia. Aceeaşi monedă este cel mai dureros cost. Sunt dator, în final să explic titlul: am sărit pe parcursul postării, de la o idee la alta, exact în cadenţa sprintului menţionat. Când, totuşi va fi dat şi, cursa va ajunge la final, mi-e drag s-o spun, voi fi învingător!