Secvenţa memoriei mov

Pentru că am fost cu primăvara asta la produs. Din geana ei ingenuă, în sufletul meu gol, au picurat şi sânge din amurg şi rouă rece-n zori de aşteptare. Mai treaz ca niciodată, când am visat că prind în braţe ursa mare, ne-am contopit, fiinţa mea de dor cu trupul tău de bună şi, prea frumoasă totuşi, nemărginită, rece, departe greu, nebună, iluzie a fericirii, tu, iubire! Dar nu mai pot să ştiu, chiar dacă vreau să aflu, în care dimineaţă, pe plaja mea cu altul, tu ai ucis în templul istovit la care se-nchinase până mai ieri privirea mea păgână, şi ultima ispită de care încă, noi doi, nu prea făcusem vâlvă. Şi anume, copilul pe care eu n-am să-l nasc vreodată, oricât de mult aş vrea şi eu, ar vrea şi el, nu va putea mai mult decât să-mi spună tată!