Iubita mea are nume de floare. Nu prea înţeleg eu întotdeauna diminutivele, dar probabil că au şi ele un rost bine definit, măcar şi pentru că persistă în vocabular de o gaşcă de vreme. Nu m-ar mira să creadă că iubitul ei e puţin zombi. Îi simt reacţiile şi aşa îmi e bine, chiar şi atunci când nu îmi convin. Aş putea face o apreciere extensivă, balanţa s-ar înclina spre gândurile mai degrabă inutile, decât constructive şi, ar fi cam în limita de ponderabilitate cu tot ce îmi trece prin minte la modul incriminator. Mi-e teamă oarecum de comparaţii dar nu atât de cele pe care le-aş putea face personal cât mai ales de tot ce ar însemna să îmi stârnească reacţii argumentate pentru modul meu de a fi. Pare ambiguu, în cel mai bun caz. Mă opresc deocamdată aici dar vreau să revin curând!
joi, 13 august 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu