SEMNELE LIMBII

Cuvântul devine împleticit şi nu mai poate fi sacru. Acurateţea în exprimare este compromisă la marginea perceptibilă din timpul vârstei fragede a individului. Şi resimţim apăsarea comentariilor aride ale ideilor despre autorii cărora doar ne putem imagina că ştim câte ceva. Sunt oameni, de-a lungul, aşa cum îmi place să spun, istoriei naturale a fiecăruia din noi, care ne urmăresc prin marca lăsată dezvoltării noastre. Amprenta individuală reprezintă de fapt un conglomerat al unor resturi, preferabil remarcabile, din semantica sinelui, conştient şi voluntar în mai mare sau mai mică măsură, cu imnplicarea genetică personală dar şi, în acelaşi context, ca o resursă a unui deziderat născut din setea habituală a puterii fiinţei de a se adapta.