Aşteptare pe muchia anotimpului. E vară oarecum pe străzi. Din minte se desprinde şi topeşte asfaltul, căldura nebună ca o tortură, dar numai la exteriorul storurilor trase. Aici picură penumbra vorbei de duh, cu lenea care doare. Somnul în lesă, bine dresat, ţine pasul cu viciul stagojiu al sevrajului meu de acum. Mi se afumă parcă privirea. Gândesc la bicicleta nevinovat zăcând abandonată prin măsura lunilor de peste an, în subsolul prea accesibil sentimentului de disconfort din cel care sunt. Şi găsesc în asta o speranţă de a reuşi să spânzur nişte timp inert al vorbei dintâi!
joi, 6 august 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu